Cu cât mai mult va da omul dovadă de inteligență și de geniu în cucerirea științifică și îşi va folosi rațiunea în organizarea existenței pe pământ, cu atât mai mult va avea nevoie să-l cunoască pe Cel care este principiul și finalitatea oricărui lucru, să fie călăuzit de Domnul şi reconfortat de iubirea sa. Acest surplus de cunoaștere și de iubire nu-i poate fi transmis decât prin însăşi acţiunea Spiritului Sfânt cu darurile sale de lumină, de înţelepciune și de forţă. La acest nivel, care este cel al comunicării științei lui Cristos, omul rămâne mereu acelaşi de-a lungul epocilor, oricât de mari ar fi schimbările şi perfecționarea cunoaşterii sale umane. Cu cât omul cucereşte universul şi se instalează în el ca la el acasă, cu atât mai mult are nevoie de harul contemplației, are nevoie să învețe să se roage. Este semnificativ faptul că toate sufletele se întâlnesc în experiența lor mistică dincolo de diferențele de civilizaţie şi de cultură sau de vocația lor pe pământ şi de modul în care exprimă fiecare această experiență supranaturală.