Orice crestin trebuie sa cunoasca vietile Parintilor pustiei, care, impreuna cu acelea ale Mucenicilor, pot fi o pilda pentru propria noastra nevointa crestineasca. E de datoria tuturor sa stie ceva Valaam, Solovat, Svir si Obnora, despre Lacul Alb, Schitul Sora si despre toti acei barbati - "ingeri in trup" - care s-au nevoit acolo pana la mutarea lor in Ceruri. La o astfel de traire este chemat fiecare, dupa puterea si conditiile sale de viata. Crestinii ar trebui sa ia drept pilda petrecerea cea plina de nevointe a a cesor sfinti monahi care s-au retras departe de lume.

Traditia monahala este dreptarul vietii noastre crestine si e mai bine sa ne dam seama de asta acum, decat in acea de pe urma si infricosatoare zi, cand vom fi chemati sa dam socoteala pentru viata noastra petrecuta in trandavie.