Ceea ce reuseste Andrei-Codrin Bucur prin suprapunerea tonalitatii psaltice peste execrabilul cotidian este un construct poetic magistral. Adica, in formula elevata a psalmului, preluand elemente de structura si ridicand tonalitatea la inaltimea rostirii sacre, poetul incarca unele dintre cele mai banale si lipsite de sens gesturi, situatii de viata cotidiana, pentru ca astfel, in aceasta alaturare fortata de planuri, sa se produca un scurtcircuit estetic.