„De ce este importantă pentru Rousseau această relaţie dintre civilizaţie şi spectacol, înţeles aici în primul rând ca teatru? Deoarece, considerăm, relaţia angajează la rândul ei o dublă mişcare critică în opera lui Rousseau: o critică a civilizaţiei, reprezentată mai precis în textul lui Rousseau de dezbaterea în jurul omului civilizat, şi o critică a spectacolelor ca o critică a teatrului, dar nu în mod exclusiv. Aceste două critici, la prima vedere independente una de cealaltă, se articulează în jurul aceloraşi opoziţii fundamentale: aparenţă/esenţă şi interior/exterior. Raportul membrilor celor două opoziţii nu este de asemenea egal: aparenţa şi exteriorul sunt secundare. În contextul acestei structurări, devine limpede pe parcursul cercetării că, în modul de a vedea al gândirii lui Rousseau, teatrul va fi pentru spectacole ceea ce civilizaţia este pentru moralitate.”