Roman filosofic publicat în anul 1943. A fost ultima operă a scriitorului german, care a început să o scrie în 1931, cu intenția de a-și crea propria capodoperă; lucrarea a văzut tipărituri în Elveția doisprezece ani mai târziu. Mai este numit uneori Magister Ludi, „maestru de joc”, de la numele unuia dintre personaje; această expresie latină poate fi înțeleasă și ca un joc de cuvinte, ludus având ambele semnificații de „joc” și „școală”. Cartea a fost una dintre lucrările care au contribuit la decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1946 pentru Hesse.
Romanul are în vedere personaje intelectuale aflați în regiunea imaginară a „Castaliei”, într-un viitor îndepărtat. Naratorul romanului este un istoric al timpului respectiv. În narațiune apar doar referiri vagi la lumea de astăzi, reprezentată în general ca un trecut întunecat și decadent (Epoca Feuilleton). Viața călugărilor din roman, precum și ceremoniile pe care le urmează, se caracterizează printr-un amestec de elemente ale ritualurilor occidentale și orientale.