Povestea din Toamnă la Pekin are loc într-un deșert imaginar numit Exopotamia, unde începe construirea unei căi ferate care nu duce nicăieri. Cu amestecul de insolit, umor și fantezie tipic pentru scriitura sa, Vian construiește o poveste populată de personaje mai mult sau mai puțin excentrice: un triunghi amoros, format din doi prieteni care iubesc aceeași femeie; un arheolog bizar care sparge cu ciocanul artefactele găsite intacte în săpăturile sale; doctorul Mangemanche – cunoscut cititorilor din Spuma zilelor ­– , aici obsedat de construirea și lansarea machetelor de avioane. „Orice încercare de a descrie faptele este inutilă, fiindcă se poate concepe orice soluţie“ este încheierea acestui roman al cărui univers fantast se sustrage legilor realității și unde totul este posibil, cu excepția fericirii.