Colierul este un accesoriu; un șirag de pietre scumpe, un colan de mărgăritare, o podoabă care se așază în jurul gâtului. Funcția lui este, în primul rând, estetică, oferind un farmec aparte celei care îl afișează. Și totuși, te-ai putea gândi că rolul decorativ al colierului poate fi dublat de o dimensiune simbolică? Ți-ai putea imagina, de exemplu, un colier… din lacrimi? Scriitoarea Franca Perini și ilustratoarea Anna Pedron au cuprins povestea acestei bijuterii neprețuite în paginile cărții „Colierul de lacrimi”.

Prima frază a narațiunii ne dezvăluie însă și existențaunui căutător de lacrimi. Acesta le adună cu multă grijă, înșirându-le, ca pe nestemate, pe o ață ce ne pare infinită. Și nu există două lacrimi la fel, pentru că geneza lor este diferită, fiecare având și o semnificație particulară: unele sunt lacrimi de cristal, pentru cuvintele de încurajare neauzite, iar altele sunt lacrimi de medicament, cu gust de spital. Cu toate acestea, straniul vânător de comori nu se apleacă pentru a le culege pe toate și lasă în urma sa un rest de lacrimi, pentru ca și ceilalți să le poată aduna și purta cu ei. Care să fie sensul acestui gest și ce rămâne în urma lui?

Ei bine, poate s-ar cuveni, întâi și-ntâi, să ne întrebăm cine este omul care colecționează fiecare mărgărit, ducând cu/pentru sine povara acestui giuvaer poleit cu amărăciune, tristețe și durere. În mod paradoxal, imaginea lui ne este revelată de finalul poveștii, rămânând în același timp tăinuită de percepția fiecărui cititor.

Astfel, cheia înțelegerii textului rezidă în ultimele cuvinte ale operei literare, întrucât ceea ce lasă căutătorul pe marginea drumului, pentru a fi accesibile oricui și tuturor, sunt lacrimile… de bucurie. Iar, corelând metaforă cu propria experiență de viață, conștientizăm cu uimire cine este cel care ne odihnește chipul și ne eliberează sufletul de povara lacrimilor: mama sau tatăl, sora ori fratele, bunicul, bunica sau un prieten apropiat. În urma mâinii care culege tristețea rămâne doar sentimentul de bucurie, un zâmbet doldora de fericire și un suflet vindecat. Cel care adună de la ceilalți lacrimile de nefericire, îi dăruiește aproapelui sanșa de a-și întregi șiragul devenirii cu experiențe îmbucurătoare.

Cartea „Colierul de lacrimi”, scrisă Franca Perini și ilustrată de Anna Pedron, nu este numai o poveste despre cei care, în mod tainic, ne fac bine și nu așteaptă nicio răsplată în schimb. Cartea „Colierul de lacrimi” este un momento pentru fiecare individ, în înțelegerea faptului că, de cele mai multe ori, fericirea noastră este strâns legată de empatia, dragostea și căldura celor din jur.