Pesemne că primul lucru pe care îl observi în poezia lui Rafi Weichert este erudiția poetică. Este un artist care în mod evident a citit şi digerat poezie, un artist care îşi alege instrumentele cu o foarte decisă şi echilibrată judecată a stilului. Sînt poeme care au depășit căutarea figuralului spectaculos surprins, care au trecut de vânătoarea sonorităților meaforice, dar care nu doresc să se instaleze nici în notarea aproape blanc a cotidianului. Poetul israelian are o poezie axată aproape integral pe sentimentul fiinţării în momentul imediat al existenţei. O poezie a contemplației și a interogării, o poezie despre trecere, despre iubire, despre destin.

— Victor Cubleşan

Rar mi-a fost dat să întîlnesc pe cineva care să iubească poezia cu atîta pasiune precum Rafi Weichert. O trăiește. O respiră. E capabil să se sacrifice pe altarul ei. E un poet crepuscular, un insomiac. Pentru el miezul nopţii reprezintă simbolic o poartă spre eternitate. Călătoreşte, constant, pe tărîmul celor o mie şi una de nopți și visează cu ochii deschişi despre condiția umană. Despre sensurile vieţii. Rafi Weichert e un fluture de noapte, dar unul viu colorat care sfidează întunericul scriind poezii.

— Radu Ţuculescu