Aceste pagini au luat naştere dintr-o anume stare de disconfort. Disconfort cauzat de o situație uşor observabilă în marile centre urbane. Creşte sub ochii noştri numărul de catolici care abandonează practicile religioase, se îndepărtează de Biserică şi duc o viaţă aparent liniştită fără referinte creştine. Valorile care le structurează viaţa de zi cu zi şi le extrag din cultura cotidiană, profund marcată de exaltarea factorului economic, căutarea bunăstării, dorinţa puternică de a obţine succesul cu orice pret, de cultul vieţii private şi dedicarea pentru familie. Chestiunile existenţiale mai profunde, care au sălăşluit dintotdeauna în inima strămoşilor, par îngropate de preocupările pentru “statut”, consum, pentru realizarea afectivă, pentru fericirea imediată. Nu se renunţă la convietuirea cu simbolurile creştine, atât de semnificative în trecut, ci se observă că acestea sunt exilate în sfera folclorică. Dumnezeu e cineva la care apelăm în momente grele, când resursele pe care le avem în lumea aceasta se dovedesc neputincioase, dar, în afara acestei situații, nu e decât un cuvânt inofensiv.

—Mario de França Miranda