Sfantul Nicolae Cabasila. Reperele vietii Bisericii. Volumul III
- Carte în stoc
- Livrare estimativă în 2 zile
Din învățătura teologică și activitatea soteriologică a creștinismului ne este cunoscut faptul că Biserica e unirea a tot ceea ce există, ori altfel spus Biserica e destinată să cuprindă tot ce există: e atotunitatea – împlinirea planului etern a lui Dumnezeu. Adică tocmai ceea ce exprimă termenul grecesc έκκλησία, regăsit deseori în scrierile Noului Testament și care denotă o adunare a cetățenilor dintr‑un polis (oraș‑ comunitate). Prin urmare, în sens universal, Biserica, pentru care Hristos Domnul „S‑a dat pe Sine pentru ea” (cf. Efes. 5,25) în calitatea Lui de „Cap al Bisericii” (cf. Efes. 5,23; Col. 1,18) și „pe care a câștigat‑o cu însuși sângele Său” (cf. Fapte Ap. 20,28), este adunarea cetățenească a „fiilor lui Israel” (cf. Fapte Ap. 7,38; Evrei 2,12), a cetățenilor Împărăției lui Dumnezeu sau a „celor întâi născuți în ceruri” (cf. Evrei 12,23) constituiți „în adunarea cea legiuită” (cf. Fapte Ap. 19,39). E clar că imaginea completă a Bisericii este că e o nouă creație a lui Dumnezeu și se întemeiază pe persoana și lucrarea Domnului nostru Iisus Hristos (cf. Efes. 5, 23–27; Col. 1,18), „plinirea Celui ce plinește toate întru toți” (Efes. 1,23). Așa că Biserica „este trupul lui Hristos” (Efes. 4,4; I Cor. 12,12; Rom. 12,5), organismul divino‑uman din care fiecare dintre noi, cei botezați, facem parte printr‑o legătură mântuitoare, „de sânge și de viață”. Din perspectiva acestui caracter atotcuprinzător noi putem percepe Biserica ca fiind întregul trup alcătuit din cei care prin moartea și învierea lui Hristos au fost „împăcați” răscumpărător cu Dumnezeu și au primit o viață nouă, în calitatea lor de „membre vii” sau „mădulare active” ale acestui organism dumnezeiesc (cf. I Cor. 12,27). Întrucât Biserica este Hristos Însuși extins cu trupul Lui înviat în umanitate, ceea ce face ca Biserica să se structureze ca un întreg armonios, în care fiecare mădular împlinește lucrarea corespunzătoare lui (cf. Efeseni 4, 15–16; 2,21; Col. 2, 18–19), avându‑l pe Iisus Hristos drept „Capul umanității adunate în El ca unul care S‑a făcut om”. Or, această imagine a „trupului tainic” al lui Hristos, subliniază tocmai legătura Bisericii, înțeleasă ca grup de credincioși, cu Iisus Hristos. Altfel spus, mântuirea, în toată complexitatea ei, este în mare parte rezultatul unirii noastre cu Iisus Hristos. (din „Introducere”)