Realmente avem multe de discutat cu un om de cultură care, pe parcursul mai multor decenii, a condus instituții importante din cultura ieșeană, având o relație foarte specială și foarte profundă cu fenomenul teatral înțeles deopotrivă ca artă, dar și ca zonă de management, zonă instituțională.

Călin CIOBOTARI

Mircea Radu Iacoban nu-i străin deloc de orice lucru important în cultură care s-a petrecut și se petrece de vreo 60 de ani, dacă nu spre 65 de ani de acum, în urbea noastră și în general în Moldova și de aici, și de peste Prut.

Ioan HOLBAN

În viața culturală a Iașului postbelic, figura lui Mircea Radu Iacoban este una de prim-plan. De numele lui se leagă numeroase inițiative finalizate pozitiv, mai multe instituții literar-artistice, și nu în ultimul rând, o operă literară impresionantă.

Constantin CUBLEȘAN

*

Titlul acestei cărți mi-a fost sugerat de președintele Petru Lucinschi. Începusem discuția propunându-i să o așezăm sub semnul zicalei românești „întrebarea moarte n-are”. „La noi se spune altfel” – a replicat prezidentul Republicii Moldova – „întrebarea vină n-are”. Sensurile par să aibă valoare logică apropiată, dar supra-punerea este parțială: ne-moartea întrebării presupune o proiecție în timp, nevinovăția ei una morală. De la primele vorbe și până la ultimele, întrebăm și ne tot întrebăm – doar ignoranța nu pune întrebări! Einstein spunea că „important este să nu te oprești niciodată în a-ți pune întrebări”! Inocența („vină n-are!”) se prezumă dacă întrebarea este pusă în slujba aflării adevărului, altfel demersul poate fi cu îndreptățire suspectat de intenție vinovată. Acestea fiind spuse, și acordând creditul cuvenit înțelepciunii basarabene, rămân la titlul „Întrebarea vină n-are” având convingerea că, în paginile acestei cărți, de fiecare dată a fost pusă onest și cu bună credință. Nu-i vina ei dacă răspunsul nu s-a ridicat totdeauna la nivelul întrebării, importante rămân deslușirile pe care le poate prilejui interogația, „vechile noutăți” abia acum revelate, gradul de interes al temelor readuse în atenție într-un nou context și, de ce nu, cantitatea de informație „adormită”, fie uitată, fie ignorată.