Interesul lui Nichita Danilov pentru artele vizuale e vechi, profund şi s-a soldat, de-a lungul vremii, cu întâlniri memorabile, pe care scriitorul n-a ezitat să le treacă pe hârtie, să le publice în ziar şi să le salveze, astfel, de la uitare. El face acum şi mai mult, fiindcă le aşază unde le e locul cel mai bun şi unde pot fi citite mai cu folos, întrucât se leagă unele cu altele, fac racorduri fireşti, funcţionează – cum se spune – în reţea. Această carte a sa nu e un câştig doar pentru lumea culturală a Iaşului, acolo unde îi este plasată acţiunea centrală (pe strada Armeană, mai exact), ci pentru oricine vrea să afle cum sunt artiştii vizitaţi de Nichita, pe care i-a descusut şi pe care, apoi, i-a portretizat amplu şi generos, cum le vede el opera – prin remarcabile observaţii de profesionist al privitului şi scrisului –, cum se consolidează, şi datorită mărturiilor sale de aici, lunga, intensa şi frumoasa relaţie dintre lumea literaturii şi cea a plasticii.

Robert ŞERBAN

Scriind despre pictori, am asemănat atelierele lor cu chiliile unor călugări nărăviţi în singurătate, Imobilul de pe Armeană, l-am comparat cu Turnul Babel pictat cândva de Pieter Bruegel cel Bătrân, care apare azi pe emblema steagului Uniunii Europene, pe când cel de pe strada Lăpuşneanu, nu ştiu de ce, am fost tentat să-l compar mereu cu un templu populat de pelerini, aflaţi în drum spre un iluzoriu Ierusalim, ce ni se va arăta cândva în ceruri… Atelierele pictorilor cunosc, pe parcursul zilei, câteva metamorfoze. Dacă dimineaţa seamănă, într-adevăr, cu nişte chilii, la orele prânzului ele se transformă în nişte anticamere sau chiar saloane de primire. Pictorul se comportă ca un călugăr atâta timp cât are şevaletul în faţă. După ce îl abandonează, sufletul îi dă ghes să-şi propovăduiască propria sa religia în lume…

Nichita DANILOV