Ioan Ţicalo conservă intact ethosul arhaic popular dintr-o perspectivă creştină. Altminteri, şi acţiunea este plasată în spaţiul tradiţional bucovinean, într-o ordine umană şi cosmică ameninţate cu destrămarea pe fondul degradării omenescului. (…) Ioan Ţicalo nu cultivă o modernitate a formelor, ci una care ţine de saeculum, fiind, aşadar, mai departe un simptom de modernitate.

Theodor CODREANU

N-am să trec în revistă multele cuvinte neaoşe, cu son arhaic sau regional, cu care prozatorul împodobeşte graiul personajelor sau descripţia peisajelor, ca şi cum ar presăra boabe de rouă sclipitoare pe chipurile oamenilor sau pe frunzele copacilor.

Ion FILIPCIUC

– Îmi dai voie să intru în ogradă? s-a alintat Aglaia de acolo.

– Ei, na!… atât a putut rosti Pantelimon, lipindu-şi ochii de bostanii femeii care a înaintat către el cu un coşuleţ într-o mână. Mere din grădina noastră, a scos ea unul, întinzându-i, după ce au intrat în casă. Până să-l apuce bărbatul, ea a retras mâna cu un zâmbet şiretesc. Ba nu, am să muşc eu prima, aşa se cade, să nu zici că le-am fermecat…

Pantelimon şi-a înfipt dinţii cu lăcomie în pulpa rămasă, ronţăind până şi cotorul. Apoi, s-au prăvălit pe pat, zbătându-se o vreme ca peştii pe uscat. Într-un târziu, după ce i-a astupat din nou gura cu botoxul ei şi l-a făcut mieluşel de lapte, i-a gângurit cu o voce, de parcă ar fi înghiţit ceva fragi:

– Să ştii că eu te iubesc mai presus de orice şi aş vrea ca de azi să rămân în casa ta. Cred că din acest moment am tot dreptul, iar, dacă vrei, putem să mergem înainte cu momentele, că eu n-am de gând să mă satur de tine…

Înnebunit de întâmplare, Pantelimon a rămas în pat, zvârcolindu-se până seara, când i s-a făcut foame. Aglaia, care nu-şi mai încăpea în piele, s-a repezit alături, de unde s-a întors cu bunătăţi şi o sticlă cu vin. Şi-a pus fiecare gura la cale şi până dimineaţa nu s-au mai dezlipit unul de altul.

Dimineaţa, după ce au băut cafeaua, dumneaei a ciripit de pe scaun:

– Noi doi o să facem o pereche, o parte o să ne invidieze şi o altă parte o să crape de ciudă!

Profesorului i-a plăcut cu „crăpatul de ciudă”, iar tânăra focoasă s-a făcut stăpână în casă, stârnind furia Elisabetei…