Începutul de an școlar 2013 m-a prins nu doar în postura de tata al unui boboc care pașea pentru prima oara pe holurile Școlii Gimnaziale „Pia Bratianu” din București, dar și de ministru al justiției, calitate în care lucram de câteva luni, în paralel cu celelalte misiuni guvernamentale, la un proiect de suflet care avea sa se cheme Educația juridica în școli.

Proiectul a prins contur, iar prin anul 2014 erau deja câteva sute de judecatori, procurori și avocați care începusera sa mearga voluntari în școli pentru a le explica elevilor ce este o lege, cine o adopta, cui i se adreseaza, cine o pune în aplicare și, mai ales, cine vegheaza ca legea sa fie respectata și care sunt consecințele nerespectarii dispozițiilor unei legi.

Am încercat sa intru în haina de profesor și m-am prezentat în fața elevilor din clasele VI-VIII, având mereu în geanta un exemplar al Constituției României, pentru mine și pentru fiecare dintre copiii prezenți.

De fiecare data am început discuția despre legi cu... un desen reprezentând o piramida formata din acte normative suprapuse și având în vârful ei legea legilor: Constituția.

Învațasem înca din primul an la Facultatea de Drept ca exista o ierarhie a regulilor necesare funcționarii unei societați, în care locul fruntaș îl ocupa legile adoptate de Parlament, urmate de actele emise de Guvern, cum ar fi ordonanțele și hotarârile, iar la baza piramidei erau așezate ordinele emise de miniștri și decizii ale diverselor autoritați centrale.

Unii elevi m-au întrebat „Ce este o lege și de unde vine forța obligatorie a unei legi?”, „Cine adopta legile și de ce trebuie sa respectam o lege sau alta?”.

Le-am raspuns ca puterea unei legi vine din puterea Parlamentului, pe care noi, alegatorii i-o dam din patru în patru ani. Parlamentul adopta legile în calitate de organism reprezentativ suprem al poporului român.

Daca voința și nevoia unui popor de a se adopta anumite legi este realizata prin mijlocirea reprezentanților sai aleși în Parlament, Constituția, legea legilor din care își trag seva toate celelalte acte normative, este aprobata și validata direct de catre popor, prin referendum.

Prin anul 2016 aveam ceva timp la dispoziție, așa ca mi-a încolțit ideea sa aleg câteva articole din Constituție și sa le comentez cumva pe înțelesul copiilor. Obișnuiam pe atunci ca mersul la cinematograf sa fie însoțit și de un popas de joaca prin librarie cu Kira și Dinu, copiii mei. Cum de fiecare data rabdarea lor nu dura cât aș fi vrut eu, gaseam forme de recompensa pe masura dorințelor lor, așa ca aveam casa plina de tot felul de carți care fusesera atragatoare în librarie.

Ceea ce am observat era ca toate foloseau desene pentru a ilustra texte mai mult sau mai puțin cunoscute. Aflasem astfel una dintre caile de urmat pentru a trezi curiozitatea și menține interesul copiilor asupra unor teme care de multe ori nu sunt foarte atragatoare nici pentru adulți. Înțelesesem de asemenea ca nu este suficienta dorința de a-i face pe copii sa înțeleaga care sunt regulile jocului într-o societate, ci trebuia sa învațcum funcționeaza mintea copiilor, dincolo de ceea ce știam sau faceam deja ca parinte.

Am rugat așadar o prietena profesor sa îmi stabileasca o întâlnire cu elevi din clasele a VII-a și a VIII-a, pentru a ne chestiona reciproc despre... Constituție. Rezultatul a fost mai mult decât încurajator. Copiii erau extrem de curioși sa cunoasca cum funcționeaza o țara, caci despre drepturile lor, pareau ca știu deja destul de multe de la vârsta de 10-12 ani.

Am pornit la drum având în minte și câteva carți de maxime și citate pe care le avea tata în biblioteca. Copil fiind, mi se parea fascinant sa aflu ce au spus oamenii care au influențat istoria, cum au reușit sa surprinda, în câteva cuvinte, extrem de atragator și concis, esența unor principii, a unor viziuni despre lume și viața.

Cartea pe care o citiți acum cuprinde o selecție de 100 de articole din cele 156 ale Constituției României. Conținutul acestor articole este explicat pe înțelesul copiilor în jurul vârstei de 14 ani, începând cumva de la clasa a VII-a, fara a exclude însa clase mai mici sau mai mari, dupa cum am vazut ca sunt interesați sau pregatiți copiii atunci când am mers prin școli gimnaziale sau licee în vederea unui feedback pentru diverse texte.

Selecția articolelor este evident subiectiva și a avut în vedere în primul rând importanța lor din perspectiva nevoii de transformare a micilor cititori din copii în cetațeni conștienți de drepturile și obligațiile lor, iar în al doilea rând caracterul mai degraba tehnic, procedural, al unor articole care la prima revizuire a legii fundamentale s-ar putea sa nu se mai regaseasca în Constituție, cel puțin din punctul meu de vedere.

Am comentat fie articole luate individual, fie împreuna cu altele, acolo unde am apreciat ca exista o legatura destul de puternica, de fond, între ele și nu se justifica comentarii diferite prin care ar fi fost mai dificil de explicat copiilor eventualele diferențe de nuanțe. De asemenea, la unele articole cu un conținut mai extins am selectat doar acele alineate care surprind cel mai bine esența articolului, regasita de cele mai multe ori în denumirea marginala a fiecaruia.

Cu orgoliu de autor, îmi place sa cred ca aceasta carte „Constituția pentru copii și tineri… de toate vârstele”, reprezinta un proiect unic. A necesitat o munca consistenta de documentare și ulterior de punere în pagina, în cât mai puține cuvinte, a unor texte constituționale care au capacitatea de a genera, de regula, volume întregi de comentarii.

Pentru a face înțelesul textului constituțional accesibil nivelului de vârsta al publicului meu ținta, am recurs la urmatoarele trei metode care se completeaza reciproc și vin sa reveleze sensul: desenul, citatul și explicația.

1. Desenul care sa creeze atmosfera în care ar trebui citite articolele din Constituție împreuna cu textele explicative;

2. Citatul, al carui rol este fie sa lumineze sensul articolului de lege sau sa ofere consistența, fie sa deschida calea spre noi perspective sau înțelesuri. Alegerea autorilor a fost facuta pentru a trezi copiilor curiozitatea, dar și pentru a putea face comentarii despre opera sau personalitatea acestora, la orele de educație juridica și nu numai;

3. Explicația prin care am încercat sa surprind, pe înțelesul copiilor, spiritul textelor constituționale. Unele expresii sau cuvinte vor fi cu siguranța o noutate pentru ei, dar am decis sa pastrez ceea ce mi s-a parut relevant și necesar pentru un început de educație juridica, dorind ca întreaga lucrare sa aiba și un rol educativ, nu doar informativ.

Din punct de vedere structural, am împarțit cartea în doua volume, din mai multe rațiuni:

1. Conceptual, rolul unei constituții, legea legilor, este de a face posibila exercitarea drepturilor noastre fundamentale într-o țara ale carei instituții lucreaza și coopereaza între ele pentru a face funcțional un stat capabil sa își protejeze cetațenii și sa le asigure un mediu în care sa traiasca și sa se dezvolte armonios;

2. Numarul de cel puțin 250 de pagini pentru întreaga carte, text și desen, ar fi facut mai dificila utilizarea volumului de catre copii, fiecare articol având alocate doua pagini, una pentru text, iar alta pentru un desen;

3. Ultimul comentariu al primei parți a lucrarii este despre Parlament, pentru a face cumva trecerea de la Vol. I - Drepturile și îndatoririle fundamentale, la Vol. II - Organizarea și funcționarea statului.

Cartea este destinata copiilor, adolescenților, parinților, profesorilor de cariera sau celor ad-hoc, cum sunt avocații sau alți juriști care participa în școli la orele de educație juridica. Pentru a ajuta la pregatirea eventualelor dezbateri suplimentare, am introdus note de subsol acolo unde am identificat legislație relevanta.

Constituția pentru cei mici își asuma așadar un dublu rol: dincolo de un material informativ pentru copilul autodidact care vrea sa cunoasca, sa înțeleaga și sa devina un bun cetațean, ea poate reprezenta și un inedit suport didactic pentru profesorul de istorie sau cultura civica care preda primele noțiuni despre constituție și își dorește sa iasa din paradigma impusa de manualul școlar.

Mi-aș dori ca aceasta lucrare sa devina liantul unui dialog permanent între copii și adulți pe tema locului și rolului nostru în Cetate.

Mulțumesc tuturor profesorilor și elevilor de la: Școala Gimnaziala „Prof. Ion Vișoiu” din Chitila, Școala Gimnaziala „Pia Bratianu” din București, Colegiul Național „Spiru Haret” din București și Colegiul Național „Ion Maiorescu” din Giurgiu, de la care am învațat cum ar trebui facut pentru ca un articol din Constituție sa trezeasca interesul copiilor.

Mulțumesc lui Alex Nastase care a fost înca de la început alaturi de mine în realizarea acestui proiect, precum și domnilor profesori de drept constituțional Cristian Ionescu, Ștefan Deaconu și Silviu Barbu, care m-au încurajat și mi-au fost parteneri în identificarea acelor valențe constituționale care ar trebui cuprinse într-o lucrare dedicata copiilor mai mici sau mai mari, precum și doamnei profesor Madalina Lazar pentru sfaturile pedagogice și stilistice.

Un gând special îi trimit Ralucai, autorul desenelor, care acum ne privește dintre stele.

Autorul