“Pământul este acum prea strâmt,

Nu-i loc de râset sau de-un cânt,

Doar țipetele mai răzbat, e haos,

Se-nchină chiar și sfinții-n naos.

Nu mai avem valori și nici repere,

Iar cei mai mulți pot doar să spere.

Rânjesc în bărbi fățarnicii și-avarii

Şi se fălesc cu cinstea mercenarii.

Bătrânii plâng batjocoriți de venetici,

Statuile martirilor sunt tot mai mici,

Nebunii sunt lăsați să facă lucruri grave

În numele unei filozofii vădit bolnave”. de Ion Gheorghediac