Aducerile mele aminte pleacă totdeauna din Frunzei 25 și din Bariera Vergului. Strada nu are mai nimic deosebit și nici mahalaua Delea Veche, din care face parte. Este o stradă nu prea lungă, pavată cu pietre de râu, cu trotuare asfaltate târziu, la câțiva ani după ultimul Mare Război; pornește din Țepeș Vodă și se isprăvește, după circa o sută de case și curți înșirate cuminți pe o parte și alta, în Strada Orzarilor, care te scoate în Bariera Vergului, la lărgime. Chiar pe la jumătatea ei, Frunzei este tăiată de Agricultori, stradă mai mare și mai fățoasă, așter­nută cu piatră cubică, numai bună pentru meciurile de fotbal ale copilăriei; dar pentru câte alte jocuri nu erau potrivite stră­zile acestea: șotronul, statuile, cal de prinț și de împărat, arși­cele, poarca, lapte‑gros, leapșa, de‑a v‑ați ascunselea, hoții și vardiștii, cinci pietre, turcalețul și zmeul, țurca la bar și la „pan­sat”, și câte alte năstrușnicii pot să dea prin mintea unor copii: fiecare vârstă își avea jocurile ei, și fiecare joc, bucuriile și învățămintele lui.

Gheorghe Parusi