• Dificultati terminologice in redarea conceptelor lingvisticii

• Mobilitati semantice in triada limbaj-limba-vorbire

• Facultatea limbajului

• Competenta lingvistica si discurs

• Normele limbii

• Controverse in legatura cu schimbarea si cu cauzele ei

Scopul acestei lucrari este identificarea si evaluarea unora dintre conceptele pe care cercetarile actuale le folosesc pentru a alcatui o viziune de ansamblu a stiintei ce are drept obiect limba, adica structura, componentele, trasaturile, functionarea si evolutia celui mai reprezentativ mijloc de definire a individului uman si de integrare a lui intr-o comunitate. Aceste concepte reprezinta, desigur, repere incontestabile ale continutului cognitiv specific discipinelor ce se cuprind in sfera acestei stiinte, denumita in mod obisnuit lingvistica, cu realizari deosebite in ultimele doua veacuri si, de aceea, ele ar trebui sa conduca la coerenta si totala intemeiere sub raportul delimitarilor si al sistematizarilor, prin termenii consacrati cu care sint redate, macar in cazul comunicarii specialistilor domeniului. Totusi, cu toate ca exista acest interes pentru studiul limbii, stiinta care o are ca obiect – sub aspect teoretic si general sau sub aspect concret si particular – a ajuns numai in putine situatii la rezultate ce nu se supun variatiei interpretarilor si impreciziei.

Urmarind realitatea care se impune atentiei, avind in vedere faptul ca individul uman are, prin dotarea genetica, o facultate care-i permite sa cunoasca si sa foloseaca limba, facultatea limbajului sau limbajul, si ca, incepind cu deprinderea comunicarii verbale si continuind cu enuntarea sau receptarea informatiei verbale, totul este dominat de discurs si de text, vorbitorul se releva a fi cauza agenta (sau eficienta) prin care se pot explica starile, trasaturile si schimbarile limbii. In toate imprejurarile, prin urmare, asumarea glosocosmosului comunitar de catre vorbitor il face apt sa mentina viata limbii, sa-i valorifice potentele si sa-i multiplice mijloacele. In aceasta viziune, delimitarile conceptuale si precizia terminologica sint destinate in principiu sa corespunda diferitelor aspecte sau segmente din complexele identificate in ariile distinctibile pe traseul amintit, de calitatea acestor mijloace, cu care opereaza mintea omeneasca, depinzind insasi valoarea stiintei limbii (lingvisticii) si, de aceea, o evaluare prin care sa se analizeze proprietatea terminologica si adecvarea conceptuala este mereu necesara, chiar cu riscul ca aceasta intreprindere sa nu conduca intotdeauna la rezultate conforme cu nivelul asteptarilor.