Puțini dintre noi, cei ce nu avem dizabilități, ne-am pus vreodată întrebarea: ce am face dacă lumea noastră s-ar schimba într-o clipă, poate chiar datorită unui accident de circulație, în urma căruia am rămâne pentru totdeauna în scaunul cu rotile. Cum ne-am adapta? Cu cât optimism am mai privi înainte? Nici Valeriu, personajul masculin din „Când cazi , ia ceva de jos” nu și-a pus o astfel de întrebare, deși pentru el lucrurile s-au întâmplat întocmai: el chiar s-a văzut nevoit să înfrunte o astfel de situație și, dacă nu ar fi fost Matilda – personajul central al romanului – cine știe cum ar fi evoluat viața sa. Matilda, după cum mărturisește chiar autoarea, este un alter ego al acesteia: „În Matilda mă veți regăsi pe mine, așa cum sunt sau cum mi-ar fi plăcut să fiu. Veți găsi trăirile mele cu bucuriile și tristețile ce m-au format ca om”, deși tot ea ține să ne avertizeze, cartea nu este una autobiografică. Crina Pop a pus „în cârca personajului feminin multe din trăsăturile mele morale, de curaj, de ambiție și perseverență”. Și, dacă intriga romanului s-ar rezuma doar la a creiona o poveste a regăsirii – cum lesne s-ar putea înțelege din cele afirmate până acum – „Când cazi, ia ceva de pe jos” tot ar fi de mare succes, doar că romanul de față este mult mai mult decât atât. Este de un crâmpei de viață, cu tot ce aduce ea, bucurii, tristeți, trădări, victorii și tot ceea ce, de fapt, experimentăm fiecare dintre noi zi de zi – o poveste de dragoste cu o structură dinamică, în care acțiunea surprinde aproape la fiecare pagină, pentru ca mai apoi să ne surprindă cu totul la final. Așa încât, chiar dacă prin cartea de față nu avem nici pe departe de a face cu un roman scris dintr-o suflare, ci cu unul foarte elaborat și foarte bine structurat, „Când cazi, ia ceva de jos” cu siguranță se va citi dintr-o suflare.