„ Castelul din Bălţi, cea mai recentă ficţiune sem-nată de domnul Puiu Răducan, face dovada inspi-ratei simbioze între îndoiala existenţială şi dorinţa, trucând în mare parte trăirile naiv adolescentine, de a lua lumea în posesie, lumea prozei, evident, căci noi la aceasta ne referim. De-a lungul unor inspirate pa-gini, plasate când într-un real colcăind de o umani-tate supusă pieirii, când în legenda, pură şi intangi-bilă, a unui castel medieval în care actualitatea se prăbuşeşte doar pentru a se declara învinsă, îl ve-dem pe autor călătorind alături de personajele sale în mreje narative apropiindu-se mai degrabă de ceea ce postmodernii au catalogat drept docuficţiune sau, în alţi termeni, de o ficţiune amprentată auto-referenţial, la baza căreia stau evenimentele pe care scriitorul le-a trăit în siajul unor posibile evenimente istorice. “ Livia Iacob