Considerăm încercarea de față în primul rând ca pe un demers lămuritor asupra noastră înșine și apoi asupra celor de lângă noi. Credem că lipsa înțele­gerii și a unei solidarități reale, lipsa comunicării între oameni, a toleranței și a compasiunii constituie cauzele principale ale crizei pe care o percepem atât de acut în viața noastră, a tuturor. Am dorit o „abordare” cât mai strânsă a gândirilor noastre, deoarece considerăm drept esențială găsirea Sinelui real care, odată apropiat, ne poate împuțina neliniștile care ne macină sau ne ajută să dobândim puterea de a continua.

Gică MANOLE

Referirile și trimiterile la reperele istoriei gândirii, inevitabile, poartă, parțial, pecetea oralității, și asta în virtutea naturii specifice a dialogului transcris și ajustat, ulterior, cu completările de rigoare, care a făcut ca zăbavei înaintea celuilalt să-i urmeze una față de sine, înainte ca dezbaterea să fie scoasă definitiv, în agora, spre a se lăsa, la nesfârșit, multiplicată prin conștiința fiecărui cititor în parte. în felul acesta, răspunzând provocărilor aduse, din afară, preocupărilor din lăuntru, am încercat a ne obiectiva tocmai în chipul cel mai personal cu putință, capabil însă să ne trădeze în cea mai mare măsură.