Credincios unei formule traditionale, de frazare sadoveniana, fortand alertetea, Andrei Breaban nu si-a propus "resetarea" romanului istoric. Dar intervine corectiv, deseori, investingand arhivele, culegand informatii noi, deslusind textura epocii, stabilind conexiuni ingenioase. In fond, ceea ce numim generic roman istoric, dincolo de codul prozastic variabil, inseamna, esential, o miscare gravitationala in jurul unei teme-obsesie: tema puterii. Nu e oare istoria, cu jocurile ei sangeroase, putere la trecut? Asa judecand, adancind problematica umana (framantari, obsesii, angoase) prin sondarea psihologiilor, a tectonicii sufletesti in luptele pentru putere, putem citi orice roman istoric ca roman poitic , asezandu-l pe o alta orbita problematica, refuzand comercializarea. Si recastigand, poate, incredereaa noilor cititori.