Mă asculţi?
te gândeşti că asculţi lumea
dar te auzi pe tine însuţi
iarăşi şi iarăşi întunecata limbă
a lumii locurile ei ascunse
sub arbori dincolo de lumini
întunericul căzând de la picioarele tale
atât de adânc încât ai putea cădea prin el

pentru totdeauna şi cât de asurzitoare-i
existenţa cu noaptea în copaci
ca un cuib de papagali înălţând
limba întunecată a lumii

ridicându-se prin tine în timp ce tu
dragă te prăbuşeşti dragă
sine singuratic căzând în tăcere
glăsuind prin sunet