Nuvela Școlărița, publicată în 1939, surprinde monologul interior al unei fete pe parcursul unei singure zile. Inspirată de jurnalul unei eleve de 19 ani, Ariake Shizu, pe care aceasta i-l trimite prin poștă lui Osamu Dazai în toamna anului 1938, Școlărița îmbină temele familiare ale autorului, melancolia, alienarea și disperarea, cu frivolitate și umor. Prin lentila mereu schimbătoare a gândurilor naratoarei, suntem martorii scurgerii unei zile obișnuite în Japonia antebelică, la Tōkyō, într-o perioadă de patriotism pentru populația generală. Puținele momente triviale din viața școlăriței care ne sunt împărtășite – călătoria cu trenul la școală, la un coafor, pregătirea cinei pentru oaspeți – constituie o evocare vie a unei Japonii pierdute, o lume recognoscibilă, dar inaccesibilă.