Evreul Rătăcitor constituie ca orice roman, de altfel, o ficțiune și, cu toate că evenimentele se desfășoară la început de mileniu trei, iar unele dintre personaje poartă chiar numele unor persoane reale, defuncte ori încă în viață, cursul nara‐ țiunii reprezintă o invenție a autorului. Este de menționat faptul că romanul, asemeni unui mozaic ideatic, combină într‐un mod ireal parcă trecutul cu prezentul, realitatea cu ficțiunea, logica cu metalogica, realizând în final o viziune crepuscu‐ lară a unei Europe aflate în pragul unei ireversibile metamorfoze identitare. Trebuie reamintit, desigur, că opiniile unor personaje, uneori contradictorii, alteori extravagante ori inedite, nu reprezintă o viziune existențială anume, ci constituie simple puncte de reper în desfășurarea ideatică a operei.