Între 1810 și 1825, majoritatea coloniilor spaniole și Brazilia, din cele două continente ale Americilor, au ales calea independenței față de metropolele lor, ca răspuns la criza brutală care a debutat la începutul secolului al XIX-lea în nucleul imperiilor spaniol și portughez, a căror gestionare politică a fost aproape întotdeauna catastrofală, și totodată ca reacție la noile dorințe de libertate care s-au răspândit în întreaga lume după Revoluția franceză și independența Statelor Unite. Acest volum analizează contextul în care au avut loc aceste mișcări de independență, precum și soluțiile imaginative pe care primii “părinți ai patriei” le-au pus în aplicare ca răspuns la problemele politice complexe cu care s-au confruntat.