Lumea descrisă în Stăpânitorul lumii acesteia este una în care secularismul insidios și umanismul ateu au triumfat asupra moralității tradiționale. Este o lume în care relativismul filosofic a ieșit biruitor în lupta cu obiectivitatea; o lume în care, în numele toleranței, credința în Dumnezeu nu este tolerată. Eutanasia este folosită pe scară largă, iar religia aproape că nu mai este practicată deloc. Conducătorul acestei lumi distopice este un politician cu înfățișare benignă, dornic de putere în numele „păcii” și hotărât să distrugă religia în numele „adevărului.” Într-o astfel de lume, doar o mică și împuținată Biserică stă neînduplecată împotriva demonicului Stăpânitor al acestei lumi.

Deși nu este la fel de cunoscut ca scrierile distopice ale lui Evgeny Zamyatin, George Orwell, Ray Bradbury și Aldous Huxley, Stăpânitorul lumii acesteia de Robert Hugh Benson continuă să aibă mulți admiratori, în special printre creștinii conservatori și tradiționaliști. Într-un eseu din 2005, Joseph Pearce, renumitul publicist și gânditor conservator american, a remarcat că, deși romanele lui Orwell și Huxley sunt cu adevărat opere fundamentale ale literaturii universale, nu sunt totuși majore ca opere profetice. Pearce explică faptul că, în timp ce „dictaturile politice” care i-au inspirat pe Huxley și Orwell „și-au trăit traiul,” „coșmarul romanesc al lui Benson... se adeverește sub ochii noștri.”

Romanul pe care vă invităm să-l lecturați este o explorare profetică a consecințelor potențiale ale secularismului necontrolat și ale erodării valorilor religioase. Viziunea lui Benson rămâne profund relevantă, oferind un avertisment puternic și o reflecție adâncă asupra luptei continue dintre credință și forțele care încearcă să o submineze.