La scurt timp după invadarea Ucrainei în 2022, întreaga lume a putut vedea prin intermediul imaginilor transmise de agenţiile de ştiri adevărata faţă a regimului Putin. Alături de alte orori, violenţa sexuală împotriva civililor ucraineni s-a dovedit a fi parte integrantă a genocidului comis de trupele ruseşti. Ea are caracter sistematic şi este chiar încurajată, iar rădăcinile folosirii violului ca armă se găsesc, afirmă autoarea, în misoginismul din care Rusia a făcut un instrument esenţial al puterii sale. În politica internă, misoginismul este utilizat de Kremlin pentru a împiedica ascensiunea la putere a femeilor. În politica internaţională, ascuns sub masca promovării valorilor tradiţionale, el constituie un mijloc de subminare a democraţiei – care nu poate exista fără participarea femeilor – şi de consolidare a regimurilor autoritare. Cu luciditate, sprijinindu-se pe analiza unor evenimente recente, pe mărturii ale victimelor, dar şi pe istoria expansiunii Rusiei, Sofi Oksanen denunţă un imperialism rusesc care a instrumentalizat misoginismul şi care a fost favorizat în trecut de indiferenţa lumii occidentale – iar în epoca noastră poate mai ales de faptul că banii oligarhilor ruşi ajung în Vest.