În Pantalonia avem de-a face cu pitici și pui de pitici; altfel zis, cu niște oameni-copii și cu copiii acestora. Cadrul realist se mai păstrează doar în elementele lui concrete (sat, oameni, păsări), iar fantasticul e potențat mai cu seamă în sensul că întreg universul apare „copilărit”: norii, stelele, soarele, păsările se comportă ca niște copii. Tot universul ne apare astfel ca o scenă a copilăriei plină de candoare…

Spiridon Vangheli e de neîntrecut în fantezie, el reface lumea care îl înconjoară, o reface nostim, cu umor, ciudat, într-atât de ciudat, că nu pentru prima oară eu îl numesc Lewis Carrol al Moldovei… Scriitorul creează în cărţile sale o lume cu totul opusă aceleia, pe care ne-am croit-o noi, adulţii, atât de neinspirat.