Drumul Fericirii este un drum în spirală cu patru nivele ale fericirii. Ar putea fi și mai multe și m-ar bucura dacă alții vor putea vedea mai departe decât am văzut eu. Din America până în China și de la Polul Nord la Polul Sud, cu toții vrem să fim fericiți. Nu există nimic mai presus de fericire pentru că tot ce vrem face parte din ea. Vrem bani și putere ca să fim fericiți și vrem dragoste tot ca să fim fericiți. Dar dacă fericirea dată de Putere este efemeră, fericirea dată de Dragoste este permanentă. Dar oricare ar fi ea, adevărată sau falsă, fericirea este busola care ne arată drumul, fie el bun sau rău. Ca să-ți găsești adevărata busolă, adică propria Fericire, trebuie, mai întâi, să știi cine ești. Nu este ușor pentru că societatea noastră Vestică ne-a convins că adevărata busolă este Puterea. Este o busolă rea pentru că Puterea mă poate face doar mai puțin nefericit, dar nu mă face fericit, mă ține legat de societate, nu-mi permite să văd și în afara ei și mă face să uit cine sunt și ce vreau.

Cartea se adresează în special tinerilor, cei care, încă, își cer dreptul la fericire, dar și românilor care, fără să știe, au deja o lume la dispoziție în care pot fi fericiți. Cartea nu se adresează celor care cred, pe drept sau pe nedrept, că și-au găsit deja fericirea. „De multe mii de ani am experimentat două feluri de civilizații – cei care se leagă cu Cerul – pentru a fi fericiți, cu precădere în Est, și cei care se leagă cu Universul – pentru a nu mai fi nefericiți, cu precădere în Vest. Până acum nu am reușit să le legăm într-o fericire comună – cu toate că ideea de urbanism este de mult. De aceea, confruntarea mocnită de secole a izbucnit astăzi în forme violente.

Cartea propune un echilibrul între cele două Civilizații, mai ales că Lumea care le leagă ne este la îndemână. Pentru a înlocui lupta cu simbioza, ar trebui ca oamenii să-și caute adevărata lor fericire, cea care îi îndeamnă la simbioză și să nu se mulțumească cu o fericire de împrumut.”

Octavian Lecca