Actualitatea temei de cercetare. Tema cercetării Miteme orientale în poezia română a sec. XX este actuală și necesară, deoarece mitul este o componentă organică a procesului de cunoaștere umană, fiind, bineînțeles, valorizat și în literatură – în proză, poezie, dramaturgie, eseistică, datorită statutului lui deosebit de model arhetipal. Conform postulărilor lui Mircea Eliade, mitul este o descriere a dramaticelor izbucniri ale sacrului, acestea având rolul de a fundamenta cu adevărat lumea și de a o face așa cum arată azi. Dacă lumea există, afirmă mitograful român, dacă omul există, lucrul se explică prin faptul că ființele supranaturale au avut o activitate creatoare în vremea începuturilor, in illo tempore. Vorbind despre structura și funcția miturilor, Eliade a evidențiat că mitul constituie, în fond, o istorie a faptelor acestor ființe supranaturale. În opinia mitografului, această istorie este crezută ca fiind adevărată, reprezentând anumite realități concrete și sacră, fiindcă este expresia unei credințe ce ține de supranatural; mitul se referă, în mod fundamental, la o ,,creație”, o descriere a modului în care au luat naștere actele omenești (comportarea, felul de a munci); mitul ne prezintă ca atare ,,originea” lucrurilor, noi trăim mitul, fiind pătrunși de puterea sacră a evenimentelor pe care le rememorăm și le reactualizăm.

Astfel putem vorbi de o rememorare și o reactualizare, dar cu un anumit specific, cu o implicare activă a imaginarului, a ficțiunii, a invenției, în operele literare. Aici, capacitatea de imaginare a poetului, prozatorului, dramaturgului, eseistului continuă, întregește, de fapt, mitul, îl repune pe un temei nou de semnificare, conform viziunii originale a creatorului. Literatura secolului al XX-lea, din care face parte și poezia românească, pe care o analizăm în teza de față, a recreat, în mare măsură, mituri precum cel al lui Ulysse, Faust, Sisif, parabole biblice (a se vedea, în acest sens, operele respective ale lui Joyce, Thomas Mann, Camus). În poezie, au fost valorizate, în special, miturile cosmogonice, ale întoarcerii la origini, ale genezei și sfârșitului lumii, unele personaje mitologice precum: Prometeu, Cronos, Orfeu, Cristos. Se poate atesta un mit al Nordului și altul al Sudului, după cum e indiscutabil faptul că la fel și mirajul Orientului atrage atenția poeților, în special al celor încadrați în curentul simboliștilor. Istoricii și criticii literari preocupați de acest curent au relevat predilecția pentru ideea de mister, de lucrurile misterioase care se ascund în sufletul uman.