Deschiderea adusă prin instalarea democrației în anii ‘90 a schimbat treptat percepția asupra tatuajului, iar importurile culturale din Occidentul european și Statele Unite au introdus în societatea românească noi tipologii de tatuaj, ale căror evoluții au suscitat, în ultimul deceniu, un interes în dezvoltare pentru studiul lor, pe dimensiunea social-culturală.

Tatuajul nu a produs la noi o literatură de specialitate extinsă, nici de mari dimensiuni. O parte dintre studii îl examinează din perspectiva sociologiei și antropologiei culturale, iar altele, și sub aspect istoric. În acest sens, prezenta carte își propune să lărgească și să optimizeze volumul de cunoaștere asupra tatuajului, în condiția sa de produs cultural, pe mai multe direcții. Astfel, considerăm necesară realizarea unei treceri în revistă a stadiilor traversate de tatuaj în spațiul nostru, în succesiunea epocilor istorice, cu atât mai mult cu cât vom argumenta că stadiile sunt disparate: aici, tatuajul are reprezentări episodice, discontinue, uneori la distanțe mari de timp, iar rolurile și sensurile sale diferă de la epocă la epocă (la fel, categoriile de purtători). O istoriografie, în linii mari, a tatuajului pe plan mondial ni se pare, de asemenea, utilă. Până acum, o astfel de cercetare în limba română nu a fost realizată; ea face posibilă comparația cu progresul tatuajului de pretutindeni și explică evoluțiile tatuajului în România postcomunistă.