Prezenta lucrare își propune să abordeze într‑o manieră cât mai obiectivă principalele evoluții surveninte în cadrul relațiilor politico‑diplomatice româno‑iugoslave, sovieto‑iugoslave, respectiv româno‑sovietice, în intervalul cronologic 1954–1964. Am optat pentru o atare delimitare cronologică dintr‑un motiv cât se poate de simplu: anul 1954 reprezintă momentul în care Moscova recurge la implementarea unui proces de împăcare cu trecutul, demarând un amplu schimb epistolar (cu Belgradul, pe de o parte, și cu celelalte state din blocul comunist, pe de altă parte), menit a contribui la o reașezare a raporturilor cu Iugoslavia pe un cu totul alt aliniament, comparativ cu cel din 1948; în egală măsură, trebuie subliniat faptul că anul 1964 era martorul manifestării unor puternice tendințe centrifuge în interiorul lagărului comunist, unitatea de odinioară a monolitului comunist fiind mai îndepărtată ca oricând. În concretizarea demersului nostru istoriografic, am utilizat, în primul rând, documentele inedite identificate în cadrul Arhivelor Naționale Istorice Centrale (Fond CC al PCR – Secția Relații Externe, Fond CC al PCR – Secția Relații Externe, Alfabetic și Fond CC al PCR – Cancelarie).

Desigur, informațiile provenite din fondurile arhivistice mai sus enumerate au fost completate cu cele din documentele edite, publicate în țară sau în străinătate. De un real folos s‑au dovedit a fi lucrările de specialitate din siajul istoriografic național și internațional, studiile și articolele publicate în periodice de specialitate (de pildă, „Cold War International History Project Bulletin”), precum și lucrările de memorialistică, toate completând informațiile obținute pe parcursul cercetării de arhivă. (din „Introducere”)