Cartea pastorului Valeriu Petrescu este nu doar un exerciţiu de memorie, ci, mai degrabă, unul de recunoştinţă. Este drumul descoperirii în care autorul trăieşte miracolul întâlnirii cu Dumnezeu prin tot felul de situaţii şi prin o mulţime de oameni. Dincolo de nume, de evenimente sau de amintiri, ne regăsim în felul în care Dumnezeu Se lasă văzut în hățișul tainic al anilor, zilelor și locurilor.

Ce mi-au văzut ochii nu este însă doar despre ceea ce se poate vedea sau observa la o privire superficială. Dimpotrivă, de multe ori autorul vede miracolul „nevăzutului”, ceea ce îi întărește convingerea că nimic nu este la voia întâmplării sau degeaba.

Autorul scrie cu pasiunea, emoția și sinceritatea martorului ocular, chiar dacă unele fapte sau evenimente au fost trăite și văzute prin ochii altora. Citind, mi-am dat seama însă că nu doar el este martorul ocular din carte. Găsesc pretutindeni o prezență care umple fiecare colțișor al existenței și în fața careia autorul își scoate cu reverență „încălțămintea din picioare”. El este Cel care dă farmec acestor istorii și care umple la fel de frumos viața fiecăruia dintre noi.