Ce-ar putea aduce nou o carte de predici, care să explice textele evanghelice citite, într-un ritm ciclic, an de an, în biserică? Ce face, cu adevărat, ca o carte de predici să se distingă în multitudinea de încercări de a transmite și explica adevărurile biblice și învățătura de credință creștină? Consider că o carte de predici se poate distinge cel mai mult prin maniera în care autorul ei poate „citi” cotidianul prin lentila cuvântului lui Dumnezeu. Un cuvânt de învățătură este viu atunci când intuiția și pregătirea autorului sunt dublate de limpezimea conștiinței sale și de convingerea că primul ascultător și împlinitor al lui este chiar cel care-l rostește.

Avem în mână o carte de meditații, din care înțelegem, dincolo de cuvinte, că autorul, pentru a putea cuvânta, mai întâi a trebuit să tacă, pentru a asculta glasul lui Dumnezeu, pentru a-I percepe cuvântul și, în același timp, pentru a-și asculta ecourile propriei inimi, în care se contura înțelegerea voii Iui Dumnezeu. Această simțire a inimii calibrează relațiile cu cei din jur, care devin, din învățăcei, împreună călători pe cale. Iată de ce îndărătul cuvintelor scrise, cititorul acestei cărți poate asculta, pe frecvențele propriului suflet, timbrul inconfundabil al vocii părintelui Alexandru.

Cuvântul părintelui profesor Alexandru Moldovan este un cuvânt vibrant, deosebit de cald și lucrător, mărturie a faptului că în spatele textului nu stă dorința de epatare, ci o inimă vie, care are puterea de a rezona cu inimile ascultătorilor și ale cititorilor, prin cuvântul trăit. Așa simt cuvintele acestei cărți adresate creștinului contemporan, prin care autorul ei degajă esența mesajul hristic, traducându-l în cotidian și, cel mai important, făcându-l dezirabil († Ignatie, Episcopul Hușilor).