Răsfoind paginile acestei cărți, am remarcat faptul că satul românesc încă n-a trecut în veșnicie și că mai există o fărâmă de rai pe chipul parcă de prea multe ori brăzdat de suferință și greutăți și pe mâinile crăpate de muncă și frig ale oamenilor țării. Autorul își propune să ne aducă pe noi, cititorii, la o mai bună înțelegere a tradițiilor și obiceiurilor populare românești și ne invită, totodată, la redescoperirea valorilor vieții de la sat. Așadar, cu toate că astăzi se constată o reală criză spirituală și materială a satului prin depopularea lui masivă, a oamenilor care se îndreaptă spre zona urbană, această lume rămâne, totuși, o gură de oxigen în afirmarea, păstrarea și continuitatea identității noastre ca neam și credință. (Arhid. Răzvan Brudiu)