Numele de creștin vine de la întemeietorul religiei creștine, Mântuitorul Iisus Hristos. Pentru prima dată, acest nume a fost pur­tat de credincioșii din Antiohia (Fapte 11, 26), de unde a fost preluat de toți cei care veneau la credința în Hristos. A fi creștin înseamnă să crezi învățătura Bisericii, predată ei de către Mântuitorul prin Sfinții Apostoli; să-ți conformezi viața aces­tor învățături printr-o trăire și conduită morală ireproșabilă, împli­nind po­runcile și sfaturile Mântuitorului; să te sfințești prin împărtășirea Harului Divin dat prin Sfintele Taine, prin ierurgii și prin slujbele Bisericii.

Toate aceste învățături și mijloace de sfințire au fost date de Hristos Bisericii Sale, având ca scop final sfințirea noastră și do­bândirea mântuirii. Unde găsim exprimată această învățătură? O găsim exprimată foarte pe scurt în Simbolul de credință, în Catehism sau Învățătura de credință ortodoxă și, pe larg, în tratatele de teologie. În această lucrare, ne vom opri asupra vieții și activității Mân­tuitorului, a înte­meierii Bisericii Sale și a celor mai importante mo­mente din istoria creștinismului primar, după care, în volumul următor, vom expune pe scurt învățătura Bisericii și a vieții trăite în Hristos (Autorul).