Ziarist și reporter de cursă lungă, membru al Uniunii Ziariștilor din România, ajuns la vârsta deplinei maturități artistice, Corneliu-Victor Drăghici debutează în forță ca romancier cu opul simplu intitulat Iacov – un titlu înșelător, întrucât autorul nu ne propune o parabolă de sorginte biblică, ci ne poartă în anii de tristă amintire ai ultimului deceniu de dictatură ceaușistă. Dacă la începutul anilor 1980 moda literară a impus apariția unor romane remarcabile dedicate „obsedantului deceniu” stalinist din istoria României, tot mai mulți autori ai zilelor noastre se apleacă, în ultimii ani, asupra intervalului 1980-1990: epoca penuriilor de tot felul și a maximei mizerii morale într-o lume condusă de „tovarăși” lipsiți de scrupule. Protagonistul romanului, un intelectual călăuzit de ferme principii morale, dă o luptă inegală cu sistemul (a se citi: politrucii și băieții cu ochi albaștri). Cititorii pot afla prețul pe care îl va plăti Iacov Bitoleanu parcurgând cu sufletul la gură această proză cu memorabile portrete umane, pasaje descriptive îmbibate de poezie, dialoguri vii, purtate în grai oltenesc – o proză a contrastelor, a iubirii de semeni versus trădare, a altruismului versus meschinărie, a sacrificiului de sine versus parvenitism odios…

George Volceanov

***
Romanul Iacov reconstituie destinul inginerului minier Iacov Bitoleanu, unul dintre numeroșii români cărora regimul comunist le-a marcat tragic viața. Într-o societate totalitară, ostilă și nedreaptă, el devine victima represiunii politice și persecuției Securității, pierzându-și nu doar locul de muncă și familia, ci și identitatea. Faptul acesta reliefează vulnerabilitatea omului, în general, la presiunile politice și sociale, fragilitatea psihicului uman în fața adversităților. Firul narativ explorează, în principal, tema luptei interioare și a căutării identității în contextul societății comuniste opresive și al societății în tranziție, de după decembrie 1989, insensibilă la zbaterile sufletești și nevoile esențiale ale individului, și oglindește mediul minier cenușiu al Văii Jiului, precum și atmosfera parțial colorată a satului oltenesc. Narațiunea în sine este o ficțiune, însă toate personajele sunt reale (din fericire, unele încă trăiesc), iar majoritatea întâmplărilor descrise s-au petrecut aievea. La o parte dintre acestea am fost eu însumi martor sau participant.

Corneliu-Victor Drăghici