Spre deosebire de autorii care gândesc secvențial și fragmentar o carte de poezie, Gellu Dorian și-o construit-o pe a lui cu migală și finețe de orfevru. Timpul amar, „infernal”, al Covid-ului a fost perceput din interiorul lui, în zilele „de lucru” și cele „de sărbătoare” (ghilimelele sunt necesare fiindcă în pandemie nici lucrul, nici sărbătoarea nu au mai fost ce fuseseră altădată); iar percepția a rămas una poetică. Rezultatul? O lirică reflexivă și imaginativă, amară și totodată curajoasă, datorată unui artist ce explorează la vedere vulnerabilitatea umană și limitele rezistenței psiho-fizice. Gellu Dorian este — simplu spus — unul dintre cei mai buni și profunzi poeți români contemporani.

Daniel Cristea-Enache