Ofiţer de carieră, viitor general, Nicolae M. Condiescu a fost o personalitate marcantă a României interbelice: membru al Societății Scriitorilor Români (1922), președinte al Consiliului de Administrație al Radiodifuziunii Române (1931); membru al Societății Regale de Geografie; secretar general al Fundațiilor Culturale Regale (1932); președinte al Societății Scriitorilor Români (1935, 1938); președinte de onoare al Societății Scriitorilor Olteni; membru de onoare al Academiei Române. În perioada 1910-1915, memorialistul îşi consemnează dezamăgirile legate de tot ce înseamnă viața politică a României; nu-și ascunde simpatia pentru partidul conservator, disprețul pentru partidul lui Take Ionescu, dar și pentru liberali. Critică dur starea în care a fost surprinsă armata României de izbucnirea Primului Război Mondial şi nu se fereşte să tragă şi concluziile de rigoare: „Magazia de război era goală. Ceream războiul cu o armată goală, lipsită de tot, afară de «minciunile și falsurile» cu care ne-am cârpit 30 de ani! Neprevedere și spoială, de sus și până jos. […] Cangrena politicianismului hrăpăreț a svârlit sutele de milioane peste toate, afară de această pârghie a țării, armata, pe care au urgisit-o.”