„Unul dintre martirii neamului românesc, necunoscuți încă în măsura cuvenită la noi, este medicul de excepție Alexandru Ţățulescu, cel care a ajuns în RSS Moldova după chinuri groaznice în lagărele sovietice. […]
Calvarul a dat peste el la începutul lui martie 1945, când a fost capturat de sovietici în Ungaria. La 22 martie 1945, a fost transportat cu un avion la Moscova, purtând mantaua fără epoleți și încălțămintea generalului Avramescu. […] A fost dus la temuta închisoare Lubianka, în care se afla «crema contrarevoluției sovietice». Aici a stat două săptămâni într-o boxă fără ferestre. Apoi a fost mutat în cea mai teribilă închisoare, Lefortovo, unde s-a aflat până în octombrie 1946, după care a fost transferat într-un lagăr de triere. […] Pe urmă a ajuns la închisoarea Butîrka, unde a fost condamnat la opt ani de detenție, cu ispășirea pedepsei în lagărele de corecție prin muncă. Ulterior, împreună cu alți intelectuali, a fost transferat la închisoarea din Uhta, unde stăteau câte 20 de condamnați în cupeu, în beznă, și erau hrăniți cu o bucățică de pește sărat, o felie de pâine umedă și o cană de apă fiartă. […] Peste scurt timp, s-a decis ca toți condamnații politici să fie transferați în lagăre cu regim sever. Fiind considerați «cei mai periculoși», ei nu aveau dreptul la corespondență sau întâlniri cu rudele. La începutul anului 1951, Ţățulescu a fost escortat de doi enkavediști în lagărul cu regim strict din Vorkuta, la Cercul Polar. […]
În septembrie 1956, Judecătoria Supremă Militară a URSS i-a clasat dosarul din lipsă de probe.”

Andrei Roșca președintele Societății Medicilor Imagiști Radiologi din Republica Moldova