Astăzi, la peste o sută de ani de la naştere, ceea ce reţine cu deosebire atenţia la Khalil Gibran, făcându-l contemporan cu noi şi impunându-l drept unul dintre cei mai curajoşi reformişti ai epocii sale, este poziţia pe care el a avut-o şi a susţinut-o fără rezerve într-o serie de probleme esenţiale dintre care unele îşi păstrează actualitatea atât în Liban, cât şi în Orientul Mijlociu arab al zilelor noastre.
Ideile sale revoluţionare şi critice vor face ca, la apariția sa, volumul „Spirite răzvrătite”, un grupaj de patru texte, publicat în 1908, să fie ars în pieţele publice din Beirut şi cenzurat de caimacamul guvernului sirian. Era vorba, în aceste patru povestiri, despre problemele sociale ale Libanului, revolta împotriva canoanelor religioase rebarbative la ideea de nou şi de reformă, violenţa şi strmâbătatea justiţiei feudale, condiţia femeii arabe în societatea acelui început de veac XX.