107 mărturii
47 de QR-uri (înregistrări audio-video)
4 fotografii
Ediție smartbook, hardcover

Mulți au avut tentația de a-și asuma numele Phoenix, considerând, de fiecare dată, că după plecarea lor, nu mai există nimic. Primul care a spus-o a fost Kamocsa Béla. A urmat Mony Bordeianu. Generația „de aur”, Kappl, Baniciu, Petrescu, nu poate trece peste faptul că lucrările cele mai valoroase au fost opera echipei din care au făcut ei parte, motiv pentru care contestă dreptul altei echipe de a purta acest nume. Mani Neumann cred că perioada în care el a fost în trupă a fost cea mai bună din istoria Phoenix. Probabil că mai sunt și alții care gândesc la fel. Și fiecare dintre ei are dreptate. Generațiile Phoenix au venit și au plecat. Nicolae Covaci este singurul care nu a vrut ca Phoenix să se termine odată cu el.

Pentru că, dincolo de toate, Phoenix înseamnă omul, singurul care, vreme de mai bine de șase decenii, a tras la jugul acestui car cu iluzii. Compozitor, textier, aranjor, manager, lider necontestat, Nicolae Covaci este Phoenix. O personalitate excepţională, un artist cu spirit renascentist, muzician, pictor, sculptor, poet, Nicolae Covaci este, a fost și va fi spiritus rector al formaţiei Phoenix.

Lui îi datorăm faptul că Phoenix s-a născut și, mai ales, că există. Mulţi au venit și au plecat. Nicolae Covaci a rămas să poarte iluzia Păsării Phoenix. Pentru că, mai mult decât orice, Phoenix este o iluzie, un spirit. Spiritul unei vremi, al acestui început de secol, de mileniu și, poate, al acestei lumi în declin.

Costel Postolache (ed.)