„35 de ani de la borna istorică 1989, care a basculat întreaga Europă şi România odată cu ea, devin un prilej oportun de-a analiza ce s-a petrecut în acest interval. Unul nu foarte relevant ca întindere din perspectivă istorică, dar semnificativ ca durată în cronologia personală. De-atunci încoace, cu toţii (dar fiecare în felul lui) ne-am imaginat că România se va aşeza pe calea către altceva, asimilat cu mai binele. Privind retrospectiv şi la rece, nu pare să se fi cristalizat o viziune coerentă în sensul acesta, iar drumul secvenţei temporale în a cărei traversare suntem angajaţi e mai degrabă unul în zigzaguri care ne-au adus unde ne aflăm. De la ce s-a plecat e limpede, către ce se merge în privinţa artelor scenice e încă blurat. Ţinta (ţintele?) sunt vag definite, aşa încât implementarea intenţionată a noului mai are de aşteptat, din păcate. Sensul existenţei instituţiilor este folosul artei, al artiştilor şi nevoilor lor de exprimare, în evoluţie, conectate la aşteptările publicurilor. Proiectarea viitorului de aici ar trebui să înceapă.”

Oltiţa CÎNTEC

„35 years since the historical landmark 1989, which overturned the whole of Europe and Romania along, become an opportune occasion to analyze what happened during this interval. One not very relevant in scope from a historical perspective, but significant in duration in personal timeline. Since 1989 we all (but each in their own way) imagined that Romania would be on the path to something different, to the better. Looking back and detached, no coherent plan seems to have crystallized in this regard, and the path of the temporal sequence we are engaged in traversing is rather a zigzag that has brought us to where we now are. What it started from is quite clear – communism. What is going on in the performing arts is blurred. The target(s?) is/are undefined, so the intended implementation of the new still has to wait, unfortunately. The raison d’être of the institutions is the benefit of art, of artists and their evolving needs of expression connected to the expectations of audiences. Designing the future should start here.”

Oltiţa CÎNTEC

Prezentul volum încheie seria de zece lucrări colective bilingve iniţiată şi coordonată de teatrologul Oltiţa Cîntec, un proiect unic în spaţiul teatral autohton: Tânărul artist de teatru. Istorii româneşti recente/ The Young Theatre Artist. Recent Romanian Histories (2015); Regia românească, de la act de interpretare la practici colaborative/ Romanian Theatre Directing, from Authorship to Collaborative Practices (2016); Teatrul românesc de azi. Noi orizonturi estetice/ Romanian Theatre Today. New Horizons (2017); Teatrul şi publicul său tânăr. Realităţi româneşti/ Theatre for Young Audience. Romanian Realities (2018); Teatrul.ro – 30. Noi nume/ Theatre.ro – 30. New Entries (2019); Un virus pe scena lumii. Teatru şi pandemie 2.0 (2020); Fereastră către digital. Teatrul şi noile tehnologii/ Open New Tab. Theatre and New Technology (2021); Sub vremuri. Teatru şi conflict/ Sign of the Times. Theatre and Conflict (2022); Teritorii de recuperat. Teatrul prin lentile de gen/ Territories to Recover. Theater through the Gender Lens (2023).