Alexa Visarion s-a impus în ultimii ani ca un scriitor devotat teatrului căruia îi caută şi suscită energiile prin vorbe dense, concrete şi senzuale.
Gândirea la el se înrădăcinează, se hrăneşte din humusul neepuizat al limbii pe care o explorează cu plăceri aproape fizice, erotice, căci el mobilizează cuvintele care revelă idei, dar asociate cu toată încărcătura lor emotivă. Şi astfel, ceea ce pe scenă fascina, la debutul său, a cunoscut o translaţie spre carte ca dublu al acesteia. Ele au devenit indisociabile: cartea şi scena. Vase comunicante ce dispun de energii echivalente!

Alexa Visarion a aliat drumul artei cu acel al vieţii, în moduri diferite, dar fără a abondona, nici trăda ceea ce revela încă de la început. Un destin și o vocaţie. Alexa este un semn al talentului al cărui germene a fost prezent dintotdeauna în fiinţa sa. Îi citesc cu pasiune cărţile şi îi regăsesc cu plăcere reîntâlnirile cu scena şi cu filmul. Reîntâlniri peste care flutură aripa sfârşitului şi melancolia dispariţiei. E ceea ce m-a mişcat văzându-i nu doar Noaptea bufonilor, ci şi Carnavalul unde peste montajul admirabil se înălţa la capăt umbra unui personaj caragialesc uitat, dar acum regăsit.
El se detaşează ca un erou fără aura ce modifică viziunea comică pe care am moştenit-o din mari spectacole şi care la Alexa îşi schimbă tonalitatea: dincolo de râs, măşti şi confuzii, se desenează perspectiva morţii! Orizontul ei… La cei peste cincizeci de ani de carieră, Alexa Visarion, cu aceeaşi implicare, a trecut de la efervescenţa de odinioară la progresiva întunecare actuală… şi, dacă spectacolele şi filmele sunt mai rare, ea îşi găseşte însă în cuvinte terapia cea mai indicată. Cuvinte vii care… vindecă! Şi care încurajează! George BANU