Dedicat Castelului Pelișor, reședința de vară a cuplului Ferdinand–Maria, volumul de față tratează perioada cuprinsă între anii 1903 – anul inaugurării Castelului Pelişor – şi 1948, momentul acţiunii de inventariere a reşedinţelor regale de la Sinaia, devenite proprietate de stat a Republicii Populare.

Lucrarea este pe deplin justificată în condițiile în care lipsesc contribuțiile consistente dedicate Castelului Pelișor. Fără a minimaliza, ci, dimpotrivă, valorizând noile abordări istoriografice, cu siguranță meritorii, din ultimele decenii, consacrate reședințelor regale din România (Peleș, Cotroceni, Bran, Balcic), autoarea reușește să ofere o imagine spectaculoasă, cu personaje din rândul și din anturajul Familiei Regale și cu anumite evenimente având drept decor Castelul Pelișor.

Castelul Pelișor își câștigă treptat rolul de reprezentare a Familiei princiare și apoi regale, fiind martorul unor evenimente semnificative, precum: inaugurarea sa oficială din mai 1903, nașterea Principelui Nicolae (august 1903), vizita din anul 1909 a arhiducelui austro-ungar Franz Ferdinand și a soției sale morganatice, întrevederile cu diplomații austriac și cel german în anii dificili de neutralitate a României (1914–1916), vizita premierului bulgar Stamboliiski (ianuarie 1921), legată de o dezirabilă căsătorie a Regelui Boris al III-lea al Bulgariei cu Principesa Maria (Mignon), logodna Principesei Elisabeta cu Prințul George al Greciei (octombrie 1920), Consiliile de Coroană din decembrie 1925 și ianuarie 1926, referitoare la renunțarea lui Carol la drepturile de principe moștenitor, moartea Regelui Ferdinand (iulie 1927), cununia civilă a Principesei Ileana cu arhiducele Anton de Habsburg (iulie 1931), moartea Reginei Maria (iulie 1938).