Ruperea blestemului expune rețeaua metodică de dezinformări care, începând cu 22 decembrie 1989, au creat premisele preluării puterii de către gruparea Iliescu, inclusiv „psihoza teroristă“ care avea să facă atâtea victime după fuga, arestarea și executarea cuplului Ceaușescu.

Autorul citează din raportul Comisiei Senatoriale privitoare la Revoluție, organizând textul cărții în jurul declarațiilor martorilor implicați în evenimente, pe lângă extrase din presa vremii, transcrieri ale emisiunilor de la TVR, într-un adevărat memento incomod al acelor zile și săptămâni care bântuie încă mentalul colectiv, cu văluri de minciună, dezinformări și teorii contradictorii, perpetuate chiar și în cadrul controversatului Institut al Revoluției Române din decembrie 1989.

În timp ce personajele-cheie implicate în evenimente au consolidat atent de-a lungul anilor teoria unei mișcări teroriste care încerca să preia puterea după Revoluție și care a tras în populație după 22 decembrie, autorul cărții demonstrează că au fost de fapt acțiuni organizate de aparatul politico-militar al lui Iliescu și al noilor săi acoliți de la putere – de fapt vechi cunoștințe din perioada comunistă, printre care Gelu Voican Voiculescu și Nicolae Militaru.

Cine sunt cei care au tras în popor? Cum a fost posibil ca regimul dictatorial condus de Nicolae Ceauşescu să fie efectiv pulverizat în câteva ore? De ce, după pierderea puterii de către Ceauşescu, au murit atât de mulţi oameni? Cum a preluat puterea statală Ion Iliescu? Care a fost cauza haosului generalizat ce a debutat în seara zilei de 22 decembrie? A existat diversiune radioelectronică? De ce a trebuit să fie executat cuplul dictatorial Ceauşescu? A fost revoluţie sau lovitură de stat? Au existat terorişti? Dar securişti-terorişti? Toate aceste întrebări sintetizează în câteva rânduri neclaritățile din jurul Revoluției din 1989, căreia mulți dintre noi i-am fost martori, dar din care nu am înțeles decât prea puține – întrebări ca tot atâtea răni nevindecate, căci fără adevăr și dreptate nu există însănătoșire deplină a unei societăți care își pierde memoria.

„Se spune că blestemul este o formă subtilă de energie negativă, care îi afectează pe cei asupra cărora acționează. Se spune și că Adevărul eliberează – întotdeauna. Așadar, eliberarea de blestem se poate face prin adevăr. (...) Desigur, nu sunt singurul care a spus adevărul despre decembrie 1989, departe de mine acest gând. Însă destinul a făcut ca eu să fiu cel care, din poziția de magistrat militar al statului român, să întocmească un document oficial prin care s-a explicat, în lumina adevărului, ce s-a întâmplat la nivel național în decembrie 1989. Și astfel, poate, am contribuit într -o mică măsură la ruperea blestemului. Poate.“ CĂTĂLIN RANCO PIȚU