Unul dintre cei mai emblematici actori din istoria filmului își spune povestea vieții de artist‑creator într‑un mod captivant și extrem de revelator!

Peste tot în lume, Al Pacino a explodat pe ecranele de cinema ca o supernovă. După un prim rol principal în The Panic in Needle Park în 1971, până în 1975 a mai jucat în patru filme – Nașul și Nașul II, Serpico și După‑amiază de câine – care nu doar că au avut un succes imens, ci au devenit adevărate repere în istoria filmului. Interpretarea lui a transformat personajele în legende ale culturii pop, iar viața i s‑a schimbat pentru totdeauna. De la Marlon Brando și James Dean încoace, niciun actor nu a mai intrat în mentalul colectiv cu o asemenea forță. Însă Pacino trecuse deja de 30 de ani și trăise mai multe vieți până la obținerea acestei recunoașteri. O figură marcantă a teatrului avangardist din New York, a dus până atunci o existență boemă, făcând tot felul de slujbe pentru a se susține financiar în timp ce‑și urma pasiunea pentru actorie. A fost crescut de o mamă extrem de iubitoare, dar care se confrunta cu probleme psihice, și de părinții acesteia, tatăl lui părăsindu‑i când Pacino era copil. Și, cel mai important, a copilărit pe străzile din South Bronx, alături de gașca lui de prieteni – tineri, aventuroși și imprevizibili –, a căror amintire vie nu l‑a părăsit niciodată. O profesoară i‑a intuit talentul actoricesc și l‑a îndrumat spre legendarul High School of Performing Arts din New York, iar zarurile au fost aruncate. În vremurile bune și în momentele grele, în sărăcie și în bogăție, în clipele de durere și în cele de fericire, actoria a fost colacul lui de salvare, iar comunitatea artistică i‑a devenit familie.

Sonny Boy spune povestea unui om care nu mai are nimic de pierdut și nimic de ascuns. Toate rolurile remarcabile, colaborările spectaculoase și relațiile importante sunt apreciate la justa lor valoare, la fel și îmbinarea neobișnuită dintre creativitate și pragmatism. Însă firul roșu care leagă toate episoadele captivante ale poveștii lui de viață este reprezentat de spiritul iubirii și al unui țel profund. Dragostea poate păli, iar ambițiile se pot transforma pe neașteptate în obstacole, luminile care fascinează prin strălucirea lor se pot stinge brusc. Dar Al Pacino a avut norocul de a se îndrăgosti de actorie înainte de a bănui măcar care pot fi recompensele oferite de această meserie și nu a renunțat niciodată la visul lui. Iar asta a contat cel mai mult.