Radu Andronic, slujitorul de taină al domnitorului Brâncoveanu, are de îndeplinit două misiuni foarte delicate și de importanță pentru Țara Românească: să-l prindă pe spionul Imperiului Otoman, cunoscut sub numele de Trandafirul, și să afle încotro a fugit boierul Gheorghiță Filipescu cu Smaragda, fiica boierului Dumitru Cerchez.

Două însărcinări la fel de dificile, dar nu imposibile, pentru cel mai bun spion al Cancelariei Negre. Însă...

Cum să afli cine este Trandafirul, când nimeni nu i-a văzut chipul? Și cum să spui înspre ce zări au apucat fugarii, când o prietenie din copilărie îi leagă? Și, mai ales, când știi că între Gheorghiță și Smaragda este dragoste mare și fără cale de curmat?

„De la Smaragda și Gheorghiță nimeni n-a primit veste. Și-au rătăcit urma în lume, dar, în lipsă de știre, oamenii simt nevoia a băsni. Unii zvonesc că s-ar fi statornicit în nemțime, alții le-au născocit bordei tocmai în celălalt capăt de lume spre a grămădi poște multe și gârlă mare între ei și blestemul părintesc. Iar alții zic că ar fi fericiți tare, făpturi binecuvântate, cărora Dumnezeu le-a hărăzit dar neasemuit: dragoste ce nu se stinge în veci.

Poate că așa e…“