Fetița care ai fost poate primi de la femeia adultă care ești tot ce ar fi avut nevoie în copilărie, pentru ca tu, cea de aici, cea de azi, să poți trăi în prezent, liberă și conștientă! De ce reacționăm exagerat în unele situații? De ce ne simțim copleșite de emoții la auzul unor simple cuvinte? De ce suntem atât de vulnerabile în fața unui anumit tip de oameni?

Această carte scrisă de Marta Segrelles, psiholog și psihoterapeut specializat în traumă, oferă acces științific, dar pe un ton blând, la un proces complet de terapie. Explicând extrem de simplu cum nevoile neîmplinite din copilărie o fac fragilă pe femeia adultă, capitolele cărții ne ghidează pas cu pas prin amintiri, ne ajută să ne înțelegem și să ne calmăm emoțiile puternice, ne oferă strategii pentru a integra acele părți din noi care au stat ascunse decenii la rând și ne-au durut din umbră.

„Este una dintre cele mai frumoase și utile cărți despre vindecare pe care le-am citit vreodată! A avut un impact uriaș asupra mea, în timp ce lucram la ea m-am simțit ca un șantier în lucru, iar când am finalizat-o, după ce am făcut toate exercițiile propuse în carte, am simțit că pot în sfârșit îmbrățișa și iubi fetița care am fost exact așa cum are ea nevoie!“ - Ioana Chicet Macoveiciuc, coordonarea colecției Raftul cu sens

După ce și-a început cariera ca psiholog pentru copii și adolescenți, Marta Segrelles s-a specializat în terapia integrativă cu o abordare umanistă, concentrându-se asupra vindecării și a creșterii emoționale prin abordarea IFS (modelul sistemelor familiei interne). În prezent, Marta se dedică îndrumării pline de compasiune în cadrul proceselor terapeutice individuale și de grup. În plus, contribuie activ la dezvoltarea profesioniștilor din domeniul educației și al sănătății mintale prin cursuri de formare.

„Experiența mea personală și profesională m-a învățat că în procesul de vindecare există două aspecte cheie: primul este să ne percepem pe noi ca adulte capabile să ne ajutăm și să identificăm răspunsurile sistemului nostru intern; al doilea este să ținem doliul așteptărilor neîmplinite de adulții care au avut această sarcină când noi eram mici.
Nu este întâmplător faptul că, dacă acasă nimeni nu ne liniștea când eram supărate, neliniștite sau stânjenite, sau cei mari ne ignorau ori ne judecau vocea, în prezent încercăm să ne «stingem» emoțiile, explodăm uneori și suntem foarte reticente să ne împărtășim părerea și sentimentele.“

Marta Segrelles