Ion Heliade-Rădulescu s-a născut pe 6 ianuarie 1802, la Târgoviște, într-o familie de negustori greci sau aromâni. A frecventat Colegiul "Sfântul Sava", unde se predau "științele filozoficești și matematicești". A fost o importantă personalitate politică și academică a culturii româneşti din secolul al XIX-lea. A fost unul dintre protagoniştii Revoluției de la 1848, a redactat împreună cu Nicolae Bălcescu "Proclamația de la Islaz", care cuprindea revendicările pașoptiștilor, apoi a fost membru al guvernului provizoriu.

A militat pentru cultivarea limbii române și pentru cunoașterea istoriei naționale. A realizat și a tipărit prima gramatică modernă a limbii române, în 1828. În "Gramatica Românească", autorul susţinea simplificarea alfabetului chirilic, fonetismul ortografic, împrumutarea neologismelor din latină şi din limbile romanice. A fost membru fondator al Societăţii Academice Române (Academia Română) şi primul preşedinte al acesteia, în perioada 1867-1870. A scris, printre altele, "O noapte pe ruinele Târgoviștii", elegia "Dragele mele umbre", mitul popular "Zburătorul", capodopera sa literară. A încetat din viață pe 27 aprilie 1872, la București.